+40722238744 office@amzalegal.ro

Generalitati despre procedura executarii silite

Executarea silită îşi are sediul materiei în Codul de procedură civilă, în cartea a V-a intitulată “Despre executarea silită”.

Există două modalităţi de executare silită: executare silită directă şi executare silită indirectă.

Prin executare silită directă, creditorul tinde să obţină în natură obligaţia înscrisă în titlul executoriu. Mai exact, acesta va încerca obţinerea predării bunului mobil sau imobil, va încerca obţinerea executării anumitor lucrări, servicii, fapte sau acţiuni ori din contră, va încerca să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei de a nu face ceva. În concluzie, va încerca să obţină obligaţia înscrisă în titlul executoriu în materialitatea sa.

Prin executare silită indirectă, creditorul urmăreşte să îşi recupereze creanţa bănească prin valorificarea bunurilor debitorului (urmărirea silită mobiliară, urmărirea silită imobiliară,) ori prin poprirea sumelor de bani, a titlurilor de valoare pe care debitorul le deţine sau pe care le are de primit de la terţe persoane.

Drepturile şi obligaţiile părţilor în procedura execuţională

Principalele drepturi ale creditorului şi debitorului:

– au dreptul de a participa la executare, personal sau prin reprezentant;

– au dreptul de a lua la cunoştinţă de toate actele aflate în dosarul de executare;

– au dreptul de a fi asistaţi de avocat;

– au dreptul de a beneficia de un interpret în cazul în care nu cunosc, nu înţeleg sau nu se pot exprima în limba română;

– au dreptul la ajutor public judiciar (condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea ajutorului public judiciar se găsesc enunţate în O.U.G. nr 51/2008 la art. 7-9).

Principalele obligaţii ale creditorului şi debitorului:

– creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite;

– creditorul este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare;

– debitorul este obligat să declare toate bunurile sale mobile şi imobile, inclusiv pe cele aflate în poprietate comună, precum şi toate veniturile sale, curente şi periodice;

– debitorul ale cărui bunuri au fost deja sechestrate este ţinut să aducă la cunoştinţa executorului care sechestrează aceleaşi bunuri existenţa sechestrului anterior şi identitatea organului de executare care l-a aplicat, predând executorului o copie a procesului verbal de sechestru.

 Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

Prin împlinirea termenului de prescripţie, care este de 3 ani, se stinge dreptul creditorului de a mai cere executarea silită. Aceasta vine ca o sancţiune pentru lipsa de interes manifestată de creditor în a pune titlu executoriu în executare. Obligaţia cuprinsă în titlu, poate fi acoperită de bunăvoie de către debitor şi după împlinirea termenului de prescripţie, odată acoperită, acesta nemaiputând să ceară restituirea.

În cursul executării silite, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, poate fi invocată de către debitor ori partea interesată pe cale de excepţie ori prin contestaţie la executare.

Trebuie menţionat faptul că termenul de prescripţie de 3 ani este termenul general. La art. 2518, 2519, 2520, 2521 NCC sunt enumerate drepturile la acţiune a căror termene de prescripţie sunt de 10 ani, 2 ani, 1 an.

Instanta de executare

Conform dispozitiilor art. 651 NCPC alin. 1” Instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *